photo-fragments: Conferiţa Familiei - Biserica SOS Ploieşti

Ziua a II-a: DORMITORUL COPIILOR

Este o camera de care iniţial crezi că scapi repede. Pui acolo nişte desene pe pereţi, un mobilier de copii, un birou şi un raft de cărţi, şi ai terminat. Însă lucrurile nu sunt nici pe departe aşa. În principiu este o zona unde doar se doarme, şi eventual se fac nişte lecţii. Însă cred că cel mai potrivit este ca, copilul să facă lecţii în sufragerie, sub stricta supraveghere a mamei sau tatălui. În primul rând pentru că aşa are părintele cel mai bun control asupra activităţii copilului. Apoi pentru că, copilul mereu are întrebări de pus cu privire la lecţii, şi, dacă părintele nu e lângă el, până să îl întrebe pe părinte, el îşi mai găseşte de joacă o oră sau două….

Ce funcţii îndeplineşte camera copiilor?

Odihna.

Copilul trebuie să se odihnească, chiar dacă asta nu îi place. Somnul devreme de seară, somnul de la prânz, sunt esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a minţii unui copil. Este important să înveţi să respecţi pe copil şi somnul lui! Odihna copilului este extrem de importantă şi când vine vorba despre relaţia lui cu Dumnezeu. Trebuie să ne învăţăm copiii că relaţia cu Dumnezeu este una de încredere totală în EL, de relaxare şi de odihnă în braţele LUI ! Aceasta însă nu se învaţă direct, ci prin exemplul personal. Copilul atâta se va încrede în Domnul cât o faci şi tu ! Dacă încrederea ta în EL este mare, atunci şi copilul tău se va încrede mult în Domnul. Ca să afli o părerea cât mai fidelă şi mai asemănătoare cu realitatea, întreabă un copil despre acea persoană sau despre tine, şi vei afla imediat adevărul. Numai pregătit să fii. Să nu cazi !!!

Îmbrăcămintea.

În camera copilului, şifonierul are un loc foarte important. Nu atât în ochii părintelui, cât în cei ai copilului. Este modul în care interacţionează el cu mediul înconjurător de la şcoală. Cu copiii ceilalţi, cu profesorii, cu alte persoane… Îmbrăcămintea este cartea lor de vizită. Este prezentarea lor fără cuvinte. Un fel de prezentare în Power Point live! De aceea pentru ei îmbrăcămintea este esenţială. Şi de aici şi presiunile enorme pe îmbrăcăminte. Sunt presiuni atât de mari aici încât părinţii nu ştiu până unde să păstreze o linie şi unde să cedeze. Şi întrebarea mea este cât se poate de directă. Tu ca părinte, mai ales ca mamă, ştii ce se află în şifonierul fetei tale sau băiatului tău? Vă rog să reţineţi, fetelor!! Băietii nu apreciază fetele care îşi arată formele. Apreciază doar formele, dar nu şi pe fetele care şi le expun. Lor, băieţilor, le-ar plăcea ca acele forme să fie doar pentru ei! Şi noi, ca părinţi, să fim atenţi la modul în care se îmbracă copiii noştri. Deasemeni, vreau să fim atenţi şi la îmbrăcămintea spirituală a lor! Sunt ei smeriţi? Dar modeşti? Dar blânzi? Dar răbdători? Dar iubitori? Dar sinceri? Dar neprefecuţi? Dar muncitori? Dar săritori? Dar ascultători de părinţi? Dar multumiţi? Ce poţi spune acum despre ei? Cât de atenţi suntem cu hainele lor spirituale? Sunt mai importante decât cele fizice! Sunt mai preţioase decât cele din bumbac!! Aici intervine învăţătura pe care ei o dobândesc acasă la mine! Eu sunt profesorul care îi învaţă. Dacă sunt mândri, sunt pentru că aşa sunt eu. Dacă sunt neascultători, sunt pentru că aşa sunt eu. Dacă sunt nesupuşi, sunt pentru că aşa sunt eu. De aceea spun că profesorul de îmbrăcăminte spirituală sunt eu, părintele!!! Şi mă întreb şi te întreb: ce învaţă el în casa ta?

Lecţiile.

Cea de-a treia funcţie a camerei copiilor este un loc de făcut lecţii! Este important să îşi facă lecţiile pentru la şcoală. Însă astăzi lecţiile astea s-au transformat într-un mijloc de şantajarea a părinţilor de către profesori. Un mod de a arată părinţilor că, copiii lor nu sunt în stare să îşi facă lecţiile singuri şi că trebuie să plătească ore suplimentare de meditaţie. Şi este ceva generalizat. Este o metodă de a cere şpagă voalată!!! Sunt unele care sunt binevenite, şi am nevoie ca, copilul să înveţe cât mai bine. Mai ales la limbile străine! Dar nu îţi omorî copilul pentru că nu a făcut 18 pagini de exerciţii la matematică, dacă vezi că profesorul asta urmăreşte. Fii un garant al echilibrului în casa ta. Nu un opresator suplimentar. Înţelege vremurile prin care trecem şi bată-te pentru casa ta!!! Luptă-te pentru familia ta! Dar lecţiile spirituale cum sunt făcute în familie? Cum abordezi problemele în familie? Pleci de la premisa că ai tăi nu greşesc niciodată? Sau încerci să vezi lucrurile aşa cum sunt în realitate, şi să te lupţi cu ele? Trebuie să predăm lecţia smereniei, a pocăinţei, a umilinţei, a statorniciei lângă ISUS, a răbdării, a suferinţei nedrepte, toate astea sunt lecţii pe care le predăm copiilor noştri. Şi eu sunt printre aceia care încă învaţă cum să facă asta. Nu am predat corect anumite lecţii în casă. Însă mă lupt cu putere ca să croiesc cărări drepte cu picioarele mele! Vreau să vă îndemn să renunţaţi cu toţii la critica şi la reproşurile adresate copiilor. Nu le spuneţi că nu sunt în stare de nimic. Nu le adresaţi cuvinte care să îi zdrobească pentru că, chemarea noastră este să ridicăm, nu să doborâm. Astăzi toată lumea se pricepe să numească un abuz, însă din ce în ce mai puţini sunt cei care se luptă să nu abuzeze ei!!! Nevoia mare este nu de cunoştinţă, ci de aplicare!!! Scriptura spune că

“Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă. “ (Habacuc 2:14)

Deci nu de cunoştinţă ducem lipsă astăzi, ci de aplicarea a ceea ce cunoaştem. Şi asta vine din cauză că de fapt nu suntem gata să ne pocăim. Şi aceiaşi lipsă de pocăinţă o transmitem şi copiilor noştri!!!!

Evaluarea creşterii.

Cred ca una din cele mai importante funcţii ale camerei copiilor, ale părintelui în general, este aceea de evaluare periodică a creşterii copiilor. Cu alte cuvinte, nu numai să îi hrăneşti, să îi înveţi şi să îi ajuţi la lecţii, dar să şi urmăreşti dacă ceea ce îi înveţi se prinde de ei. Să evaluezi mereu cât asimilează din cât le dai. Dacă aş fi fost atât de atent şi la asimilarea spirituală, ce bine ar fi fost. Ştiu că nu sunt tare priceput, însă mă lupt să învăţ tot mai mult. Învăţ de la prieteni, învăţ din jur, asimilez şi aplic atât cât pot! Dar este esenţial ca să te asiguri că şi copilul asimilează mereu, atât spiritual cât şi pământeşte!!!

Ce trebuie să avem în vedere când ne raportăm la copiii noştri?

1. Cred că cel mai important este ca, copiii noştri sunt un dar de la Domnul

Nici o clipă să nu uiţi asta!! “Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.” (Psalmii 127:4). Copiii sunt averea celui sărac şi cea mai preţioasă avere a celui bogat!

2. Copiii sunt podoaba şi farmecul familiei!

“Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale”. (Psalmii 128:3)

Să nu priveşti copiii prin prisma bugetului tău, pentru că nu banii sunt aceia care îţi permit să creşti copiii ci Domnul este cel care poartă de grijă. Aşa că onorează-L cu asta !!!

3. Copii îşi primesc direcţia în viaţă prin educaţia dată de părinţi.

„Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.” (Psalmii 127:4,5)

Un copil este ca un baton de dinamită, o sursă incalculabilă de energie potenţială, de aceea veghează asupra lui cu atenţie, ferindu-l de scântei care l-ar putea face să explodeze, punând în pericol temeliile societăţii.

4. Copiii trebuie educaţi prin exemplul personal!

“Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” (Proverbe 20:7) Nimic nu este mai rău decât un dascăl care dă un sfat bun şi un exemplu personal prost.

Trăieşte în aşa fel încât atunci când oamenii îi vor spune copilului tău că seamănă cu tine, el să simtă nevoia să scoată în afară pieptul, nu limba

5. Copiii trebuie educaţi prin sfătuire

“Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6)

Nu uita, copiii sunt singura bogăţie terestră pe care ne este permis să o luam cu noi în cer!!! De aceea ei trebuie să fie mereu în atenţia noastră. Deasemeni, cam pe la vârsta de 5 ani, copilul a primit deja jumătate din influenţa pe care părinţii vor reuşi să o aibe asupra lui “Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.” (Proverbe 20:11)

Ce îl înveţi tu pe copil? Ce a învăţat el de la tine? Cum să crească el spiritual când el vede că dai 25 de lei pe un bilet la film şi 5 lei la colecta de la biserică?

Sfătuieşte-ţi copilul! Învaţă-l pe ce cale să meargă prin exemplul tău personal!! Tu trebuie să fii primul care îl învaţă.

6. Copiii trebuie educaţi prin mustrare !

“Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale” (Proverbe 29:15)

Copilul trebuie mustrat. Nu priviţi mustrarea ca pe o metodă învechită de educare!! Sunt atâţia cu capul plin de învăţătură umanistă, care spune să laşi copilul să crească aşa cum vrea el. Atunci să nu te miri că societatea ajunge în halul astă de decadenţă!!!

Cuvântul evreiesc pentru “părinte” este “horim” care derivă din “moreh” care înseamnă “învăţător”. De aceea primul şi cel mai mare învăţător este părintele !!!!

“O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput decât 100 de lovituri pe cel nebun.” (Proverbe 17:10)

Nu aştepta ca mustrările tale să fie toate respectate, însă sunt ca seminţele care le semeni acum dar răsar mult mai târziu !!!

7. Copiii trebuie educaţi prin greutăţi!

„Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură.” (Proverbe 15:17) şi “Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!” (Proverbe 17:1) Ei trebuie să înveţe că viaţa este mereu plină de greutăţi! Nu te apuca să cumperi maşină copilului fără să înţeleagă ce înseamnă asta! Nu te repezi să îi iei din braţe greutăţile că nu îl ajuţi să înţeleagă viaţa; doar îl încurci teribil !!!

8. Copiii trebuie educaţi prin pedeapsă

“Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată” (Proverbe 13:24)

Nu există dragoste fără disciplină şi nu trebuie să fie nici disciplină fără dragoste.

Un tată remarca că Dumnezeu a prevăzut o anumită parte a corpului în care bătaia este mai uşor de primit! NU vă repeziţi să abuzaţi de ea, dar nici nu fugiţi de ea.

O palmă dată la timp face mai mult decât nişte ani de închisoare mai târziu
“Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor. (Proverbe 23:13, 14)

Există “pedagogi de şcoală nouă” care spun că bătaia este o metodă barbară care aparţine trecutului. Oare se pricep pedagogii aştia mai bine decât Dumnezeu ?

9. Copiii trebuie educaţi prin încurajare

“Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. ” (Proverbe 15:4)

Mulţi sunt tentaţi să îşi judece copii după rezultatele de la şcoală.

Dacă este aşa, Thomas Edison a fost un copil mediocru, iar Albert Einstein a fost un copil foarte redus. Adevărata inteligenţă este mai mult decât o acumulare de cunoştinţe!!

Ea este măsurată în felul creator în care ştie să aplice cunoştinţele. Unul care judecă încet, dar bine, este mai de preţ decât unul care e o enciclopedie ambulantă dar umblă mereu în derivă pe marea vieţii!!!
“Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.” (Proverbe 16:23,24)