Iosif şi fraţii săi - Teatrul de păpuşi SOS

Evanghelizare în satul Stejarul, comuna Brazi, jud. Prahova

Iacov s-a aşezat în ţara în care a locuit tatăl său, în Canaan. Aceasta este istoria1 lui Iacov. La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif păştea turma împreună cu fraţii săi, fiii Bilhei şi ai Zilpei, soţiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceştia le făceau. Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrâneţe şi i-a făcut o tunică decorată. (Genesa 37:1-3)

 

Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif şi n-au putut să-i vorbească prieteneşte. Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraţilor săi, dar aceştia l-au urât şi mai mult. El le-a zis: - Ascultaţi visul pe care l-am avut! Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au adunat în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu. Fraţii săi i-au răspuns: - Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor şi a cuvintelor sale. (Genesa 37:4-8)

Iosif a mai avut un vis şi l-a istorisit şi pe acesta fraţilor săi: - Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea. Dar când le-a istorisit acest vis tatălui şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: - Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta şi fraţii tăi ca să ne prosternăm înaintea ta? Fraţii săi l-au invidiat, dar tatăl său a ţinut minte acest vis. Fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Şehem.(Genesa 37:9-12)

 Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare. Ei s-au sfătuit astfel: - Vine „visătorul“! Haideţi să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic şi vom vedea ce se va alege de visele lui. Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, i-a ţinut apărarea zicând: - Să nu-i luăm viaţa! Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncaţi-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeţi mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. Când Iosif a ajuns la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta, l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea. Apoi s-au aşezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliţilor venind din Ghilad şi ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam şi smirnă. Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce câştigăm dacă ne omorâm fratele şi-i ascundem sângele? Haideţi să-l vindem ismaeliţilor şi să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuşi este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Fraţii săi au fost de acord. Când s-au apropiat negustorii midianiţi, fraţii săi l-au scos pe Iosif afară din fântână şi l-au vândut ismaeliţilor cu douăzeci de şecheli3 de argint. Aceştia l-au dus pe Iosif în Egipt.( Genesa 37:18-28)

Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii1 şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în casa stăpânului său egiptean. Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. (Genesa 39:1-6)

 Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas.(Genesa 39:11-20)

 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, şi i-a pus sub pază în palatul căpeteniei gărzii1, în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. (Genesa 40:1-5)

A treia zi, Faraon şi-a sărbătorit ziua de naştere şi le-a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Dintre demnitarii săi, Faraon a înălţat capul căpeteniei paharnicilor şi pe al căpeteniei brutarilor. El a repus în slujbă pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon, însă pe căpetenia brutarilor a spânzurat-o, întocmai cum le interpretase Iosif. Dar căpetenia paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat. (Genesa 40:20-23)

După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâu, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale. Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea; (Genesa 41:1-9)

Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“ Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: - Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului. Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. Apoi l-a pus în carul care venea după al său şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“ Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif: - Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“ (Genesa 41:37-44)

Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezenţa sa. Atunci Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut în Egipt! Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă. Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare eliberare. (Genesa 45:3-7)

 

Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că aşa vorbeşte fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere. Vei locui în ţinutul Goşen2 şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ceea ce este al tău. Acolo îţi voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăceşti tu, familia ta şi gospodăria ta.» Voi înşivă şi fratele meu Beniamin vedeţi că eu sunt cel care vă vorbeşte. Să-i spuneţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici.“ (Genesa 45:8-13)

S.A.L.T. – Ucenicie în cele şapte zone ale vieţii - SOCIAL III

Social
3. IERTAREA

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi” Coloseni 3:13

Puţine lucruri în această lume îţi pot aduce libertatea mai mult decât iertarea.

Rănile pe care ceilalţi ţi le-au provocat pot proveni din ofense ocazionale sau din lucruri rele care ţi-au fost făcute în mod repetat.

„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos." Efeseni 4:32

Uneori oamenii încearcă să ierte pretinzând că nu a avut loc nici o ofensă. Susţinerea ideii că o ofensă nu a avut loc, funcţionează numai atunci când ofensa nu a contat cu adevărat. Dacă ofensa nu a contat, înseamnă că nu ar fi trebuit să fii ofensat deloc. Ofensele care au contat pentru tine nu pot fi iertate pretinzând că ele nu au avut loc. Când cineva ofensează, acel cineva trebuie să plătească pentru ofensă.

Dumnezeu nu iartă păcatul pretinzând că nu s-a întâmplat. Pentru că atât de mult iubeşte Dumnezeu oamenii pe care i-a creat, EL a trimis pe singurul Său Fiu să plătească pentru păcatul nostru. Dumnezeu a făcut posibilă iertarea păcatelor prin sângele lui Isus. Dumnezeu cere vărsare de sânge pentru ca orice păcat sau ofensă să fie iertată.

„Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare."Evrei 9:22

Isus a fost sacrificiul perfect deoarece sângele Său a fost vărsat o singură dată, dar este suficient de puternic să acopere orice păcat din orice perioadă de timp.

"A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!»"Ioan 1:29

„Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." Isaia 53:6

Dumnezeu a acceptat sângele lui Isus ca plată pentru toate păcatele.

Toate ofensele ce au fost spuse împotriva ta au fost deja plătite prin jertfa lui Isus de la cruce. Deci, tot ceea ce trebuie să faci este să crezi că sângele Său este destul de puternic să acopere păcatul celui care te-a ofensat, astfel încât tu să poţi ierta la rândul tău.

Ce te ţine să nu îl ierţi pe cel care te-a ofensat?

Isus spune o pildă despre un împărat care şi-a iertat slujitorul de o mare datorie. Mai târziu, acelaşi slujitor nu şi-a iertat prietenul pentru o datorie mică pe care acesta o avea la el. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: «Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?». Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." Matei 18:32-35

Împăratul din această pildă îl reprezintă pe Dumnezeu şi noi suntem ca acei slujitori ce au datorii foarte mari. Noi trebuie să iertăm altora micile ofense împotriva noastră.

Pilda lui Isus despre slujitorul nemilos subliniază faptul că oamenii sunt obligaţi să ierte, deoarece Dumnezeu i-a iertat pe ei.

Când alegi să nu ierţi, sfârşeşti într-o închisoare a neiertării. Cele 4 bare ale celulei de închisoare sunt:
1.Ofensa: cu ce a greşit persoana respectiva faţă de tine.
2.Rana: cum te-ai simţit în legătură cu ofensa.
3.Ramificarea: cum a afectat această ofensă celelalte domenii din viaţa ta.
4.Reacţiile mele păcătoase: deciziile greşite pe care le iei ca urmare a ofensei.

Încerci să foloseşti aceste bare pentru protecţie, dar de fapt acestea te fac un prizonier. între timp, poţi găsi cheile pentru ieşirea din închisoare chiar în mâinile tale.

Răul care ţi-a fost făcut, te poate închide în închisoare, dar cu ajutorul iertării tu poţi fii liber.

Adevărata iertare este alegerea acceptării sacrificiului lui Isus ca plată totală pentru ceea ce a făcut persoana care te-a ofensat. Alegerea iertării este un act al voinţei, nu un act bazat pe sentimentele tale.

În Biblie, poţi citi despre losif şi modul în care acesta a fost ofensat de fraţii săi. Ei l-au aruncat într-o groapă şi l-au vândut ca sclav, losif a experimentat durerea sufletească din cauza fraţilor săi, dar i-a iertat. Când s-a întâlnit cu ei, el i-a tratat cu dragoste şi a spus:

„Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. "Geneza 50:20

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său." Romani 8:28

Eşti tu gata să fii eliberat din închisoarea neiertării? Dacă da, ia-ţi un timp să urmezi aceşti paşi şi să îi ierţi pe cei ce te-au ofensat, la fel cum Cristos te-a iertat pe tine.

În primul rând, pune pe o listă toate persoanele care ţi-au greşit şi te-au ofensat. în al doilea rând, scrie toate sentimentele care au rezultat din această ofensă. în al treilea rând, scrie ramificaţiile ofensei. Ofensa este ca o piatră aruncată într-un lac; ramificaţiile sunt undele produse de piatră în apă, care se propagă şi afectează celelalte domenii ale vieţii tale. În al patrulea rând, scrie care sunt reacţiile tale greşite. Ai fost nedreptăţit, dar ai reacţionat într-un mod păcătos? Aceasta include bârfa, calomnia,

S-ar putea să treci prin acest proces de multe ori dacă te afli într-o relaţie în care în mod regulat eşti ofensat sau rănit. Petru a venit la Isus şi a întrebat:

„Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?" Matei 18:21-22

În final, dacă ai rănit acea persoană prin reacţiile tale greşite, caută să obţii iertarea ei dacă este posibil.

CĂUTAREA IERTĂRII este un mod sincer de a vedea în ce mod am rănit eu pe ceilalţi prin vorbele şi acţiunile mele (nu prin gânduri şi atitudini). Apoi smerit mă duc la persoana respectivă şi îi spun: „ Am greşit prin ce am făcut (numind ofensa). Vrei te rog să mă ierţi?". Asigură-te că ai încheiat procesul iertării cu acea persoană înainte să pleci.

Întreabă pe Duhul Sfânt dacă trebuie să-ţi ceri iertare de la cineva.

„Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul." Matei 5:23-24

Adevărata iertare va avea ca rezultat facerea de bine către cei care te rănesc, mai degrabă decât evitarea acestora.

„Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tau, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui. «Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine »"Romani 12:20-21

Biserica S.O.S. Ploieşti este cea care reprezintă Cursurile S.A.L.T. în România. (str. DN 1 Ploieşti-Câmpina, km 5, cod 107070, Blejoi, Prahova. www.bisericasos.ro)


Pentru detalii privind procurarea cursurilor în limba română puteţi scrie un email la adresa: biserica@radiosos.org

Daniel în groapa cu lei - Teatrul de păpuşi SOS

Daniel a fost adus înaintea împăratului, iar acesta l-a întrebat pe Daniel:

– Tu eşti acel Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda tatăl meu, împăratul? Am auzit că ai în tine duhul zeilor şi că s-a găsit în tine lumină, agerime şi înţelepciune deosebită. Până acum au fost aduşi înaintea mea înţelepţi şi descântători, ca să citească scrierea aceasta şi să-mi facă cunoscută interpretarea ei, dar nu au putut să-mi spună interpretarea cuvintelor. Despre tine însă am auzit că poţi să dai interpretări şi să dezlegi lucrurile încâlcite. Acum, dacă vei putea să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscută interpretarea ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei avea un lanţ de aur la gât şi vei fi al treilea la conducerea împărăţiei. (Daniel 5:13-16)

Darius1 a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia. (Daniel 6:1-3)

Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“ (Daniel 6:4-5)

Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. (Daniel 6:6-7)

În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia. Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească: – Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?Împăratul a răspuns: – Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată. (Daniel 6:9-12)

Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape!“  A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. Apoi împăratul s-a retras în palatul său şi a petrecut noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare2; nu a avut deloc somn. La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. S-a apropiat de groapă şi l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel:– Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei? Daniel i-a răspuns împăratului:

– Să trăieşti veşnic, împărate! Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor, iar aceştia nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, împărate, nu am făcut nimic rău! (Daniel 6:16-22)

 

Atunci împăratul s-a bucurat mult din pricina lui Daniel şi a poruncit să-l scoată din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său. Împăratul a poruncit să fie aduşi înaintea sa oamenii care-l acuzaseră pe Daniel. Aceştia au fost aruncaţi apoi în groapa cu lei, atât ei, cât şi fiii şi soţiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au şi apucat şi le-au sfărâmat toate oasele. După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor şi oamenilor de orice limbă care locuiau pe tot cuprinsul ţării: „Pacea să vă fie înmulţită! Poruncesc ca în orice parte a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu, Care dăinuieşte în veci! Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. (Daniel 6:23-26)

El izbăveşte şi mântuieşte. El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ, El l-a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor.“ (Daniel 6:27)

S.A.L.T. – Ucenicie în cele şapte zone ale vieţii - SOCIAL II

SOCIAL

I. JUDECÂND PE CEILALŢI

„Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta." Luca 6:36-37

Poţi fi tu considerat un sfânt, după faptele, lucrările şi performanţele tale, sau nu meriţi nimic şi ai nevoie de mila lui Dumnezeu? Eşti complet dependent de mila lui Dumnezeu, dar ai tu cumva tendinţa să „te uiţi de sus" la ceilalţi, atunci când aceştia greşesc? Poate că gândeşti: „Eu nu aş face asta niciodată!". Ce ne spune pilda următoare despre o astfel de gândire?

„A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi: «Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuiala din toate veniturile mele. Vameşul stă departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.»" Luca 18:9-14

Acest tip de judecată implică condamnarea celorlalţi. Această atitudine de superioritate şi de „vânare" a greşelilor, duce la o gândire de genul: „Eu sunt mai bun decât tine" şi „Eu nu aş face ceea ce faci tu". A vâna greşelile înseamnă a căuta înadins greşelile unei persoane, sau aţi asuma rolul de judecător cu privire la păcatele altora.

Biblia ne învaţă că ne condamnăm pe noi înşine când judecăm pe alţii deoarece ne facem vinovaţi de păcatele pe care le vedem în ceilalţi. Toată lumea are fire, şi firea este capabilă să facă aceleaşi lucruri greşite pe care le fac ceilalţi.

„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească." Romani 2:1

Suntem atraşi într-un cerc în care suntem ispitiţi să judecăm foarte uşor. Totul începe prin observarea oamenilor care fac lucruri rele sau care greşesc.

La pasul întâi, văd oameni care nu fac lucrurile cum trebuie. Ei nu urmează standardele mele şi/sau standardele lui Dumnezeu. Avem impresia că unii oameni merită să fie judecaţi de către noi deoarece nu fac lucrurile „cum trebuie", după standardele noastre sau în conformitate cu Scriptura.

La pasul doi, cu o atitudine de superioritate, iau decizia de a-i judeca.

Când judeci pe alţii, tu iei locul lui Dumnezeu şi te pui şi tu sub judecată.

„Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?" Iacov 4:12

Ucenicii lui Isus au fost prinşi în acest ciclu al judecării şi respingerii celorlalţi. Când au fost în Samaria să pregătească vizita lui Isus, nu au fost bine primiţi.

„Ucenicii Săi, Iacov şi loan, când au văzut lucrul acesta, au zis: «Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?». Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: «Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi»" Luca 9:54-55

Samaritenii nu au procedat corect atunci când l-au respins pe Isus, dar Isus le-a răspuns arătându-le dragoste, pe când Iacov şi loan au ales să-i judece.

Ucenicii au presupus că ei nu-l vor respinge niciodată pe Isus.

„«Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci». Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit." Matei 26:56

La pasul 3, atunci când judeci, ajunci să-i respingi pe ceilalţi.

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura." Matei 7:1-2

Isus a văzut o lume care în mod continuu făcea numai lucruri rele, dar cu toate acestea El şi-a întins mâinile către oameni pentru a-i elibera.

„Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea." Ioan 12:47

Exemplul lui Isus ne demonstrează că atunci când eşti motivat de dragoste, nu vei judeca sau condamna pe alţii. Aminteşte-ţi că tu eşti ceea ce eşti datorită harului lui Dumnezeu.

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine." 1 Corinteni 15:10

Tu poţi alege să judeci sau să condamni sau poţi alege să iubeşti şi să accepţi.

La pasul 1, încă îi vei vedea pe oameni făcând lucrurile greşit. Cu toata acestea, la pasul 2, ai de luat o decizie. în loc să alegi să îi judeci şi să îi condamni, alegi să îţi aminteşti că Isus a murit pentru ei şi să îi vezi aşa cum îi vede Dumnezeu. El îi iubeşte şi vrea ca ei să fie mântuiţi. Apoi, vei alege să îi accepţi aşa cum sunt (pasul 3).

În istorisirea despre femeia care a comis adulter, Isus a ales acceptarea celorlalţi atunci când aceştia au căzut. Când scribii şi Fariseii au adus-o pe femeie înaintea lui Isus şi L-au întrebat dacă ar trebui să fie omorâtă cu pietre, Isus le-a răspuns: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea" Ioan 8:7

Ei şi-au dat seama că nici ei nu erau perfecţi şi au plecat, unul câte unul, până când nu a mai rămas decât Isus şi femeia. Apoi El ia spus:

„«Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu tea osândit?». «Nimeni, Doamne», l-a răspuns ea. Şi Isus ia zis: «Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.»" Ioan 8:10-11

Isus nu a judecat-o pe femeie. El a ales să nu o judece sau să o condamne aşa cum făceau liderii religioşi. Isus a acceptat-o şi ia vorbit cu dragoste. Acesta este modul în care Tatăl nostru ceresc a ales să se poarte cu noi.

„Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." Romani 8:1

O viaţă după inima lui Dumnezeu este o viaţă plină de milă, dragoste şi compasiune faţă de cei care nu fac lucrurile "cum trebuie". Dacă o persoană care se află în grija ta are nevoie să audă adevărul spus în dragoste, înainte să mergi la el/ea trebuie să te smereşti şi să ai o atitudine corectă (să nu judeci sau să critici). Isus a venit să salveze, să restaureze şi să vindece. Aminteşte-ţi că firea ta este vulnerabilă la ispite.

„Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţe!. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu." Galateni 6:1


Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: «Lasă mă să scot paiul din ochiul tău», fi, când colo, tu ai o bârnă într-ai tău ?" Matei 7:1-4

Isus ne îndeamnă:
„Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta." Luca 6:36-37

Scrie o rugăciune către Dumnezeu în care să începi pocâindu-te de stabilirea de standarde, judecarea şi condamnarea celorlalţi. Roagă-L pe Dumnezeu să-şi reverse dragostea prin tine către cei pe care i-ai judecat. Pentru a face aceasta va trebui să priveşti dincolo de sentimentele tale negative faţă de acea persoană şi să o iubeşti.

„Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelunga răbdare; îngâduiţi-vă unii pe alţii în dragoste" Efeseni 4:2

Biserica S.O.S. Ploieşti este cea care reprezintă Cursurile S.A.L.T. în România. (str. DN 1 Ploieşti-Câmpina, km 5, cod 107070, Blejoi, Prahova. www.bisericasos.ro)

Pentru detalii privind procurarea cursurilor în limba română puteţi scrie un email la adresa: biserica@radiosos.org